Astăzi vreau să vorbim despre încrederea de sine, autocunoaștere.
Întotdeauna încercăm să părem altceva decât ceea ce suntem, doar pentru a impresiona societatea și totodată pentru a ne feri de ea.
Am învățat să trăim în minciună și nu să învățăm să trăim frumos. Ne mințim pe noi înșine doar pentru că suntem prea lași. Prea lași să stăm în fața propriilor noastre dorințe autentice. Vrem să părem ceva ce nu suntem, uitând că ce suntem e mult mai frumos. Și cu toate astea, avem așteptări de la oameni să ne iubească dincolo de ce arătăm noi, dincolo de imaginea pe care ne-o creăm.
Ca să poți primi iubire și să o poți oferi, trebuie în primul rând să te iubești pe tine.
Iubirea de sine stă mână în mână cu încrederea în sine. Dobândește-ți încrederea. Cunoaște-te pe tine însăți.
Autocunoaștere înseamnă confruntarea impresiilor despre sine cu cele ale altora, punerea în balanță a realizărilor personale, potențialităților, calităților.
Recunoaște lucrurile ce te fac să te simți inferior.
Adoptă o postură încrezătoare.
Învață din greșelile pe care le-ai făcut. Să faci greșeli nu este o problemă. Să le repeți la nesfârșit poate deveni. Asta te va face să te pui pe poziție de inferioritate în comparație cu cei din jurul tău.
Acceptă teama de eșec ca fiind ceva normal, nu ca și ceva rău.
Încrederea în sine nu vine din exterior. Încrederea în sine vine dintr-un act de trezire. Apoi, o practică zilnică ce constă în a recunoaște cine suntem și cine nu suntem. Încrederea de sine înseamnă să ai încredere în capacitatea ta de a gândi, de a învăța, de a alege, de a lua decizii, de a te adapta la schimbări… Și înseamnă să știi că meriți fericirea.
Să recunoști ceea ce alimentează stima de sine și ceea ce o deteriorează e una dintre provocările ce trebuie înfruntate pentru a trăi conștient, lucid. Recunoaște și tu.
photo source: Pinterest
