N-am știut cum să vorbesc cu tine. N-am știut cum să te liniștesc.
N-am știu cum să-ți mulțumesc când îți tratai rănile de unul singur. Eu fiind prea ocupată în a ți le crea. Rănile tale erau tot mai adânci, iar eu stăteam liniștită de parcă ai avea mai multe vieți.
Simteam că totul e inutil, că nu am nimic de calitate să-ți împărtășesc.
Mă simțeam goală pe interior. Fiecare zi arăta la fel. Blocajele energetice care stăteau între mine și ceea ce îmi doream eu, mă țineau prizonieră din a mă elibera. Eram într-o deplină anxietate.
Asta până când, te-am deschis ca pe o carte și te-am citit.
Nu erai doar un suflet. Erai un prieten. Erai eul meu interior, care mă călăuzea întru totul.
Mă sprijineai mereu însă eu nu-mi dădeam seama. Eram prea distrată de lucrurile care nu mă făceau fericită. Ne aveam unul pe altul, dar eu căutam ceva mai mult în altă parte. Acum, am realizat. Ești unic.
M-ai învățat să îmi fiu cel mai mare critic, astfel devenind o versiune mai bună.
M-ai învățat să am încredere în mine, să mă apreciez, să îmbrățișez viața și schimbarea.
M-ai învățat să îmi dobândesc inteligența emoțională și să devin stabilă pe ea.
Mi-am promis să nu te mai alung. Să lucrez la punctele slabe și să-mi prioritizez obiectivele, alături de tine.
photo source: Pinterest
